Septembrie 2011


 

Peissaj.( scriu aci,decat intr-un document word)

Sunt aici.Sunt mai aproape decat ati crede voi ca sunt.Sau mai departe decat as crede eu.Tot ce conteaza e ca sunt  pe drumul meu spre  o posibila victorie.Aici,unde cred eu ca sunt,e frumos.Sute de copaci formeaza drumului meu o bolta verde,ce imi asigura umbra atat de necesara parcurgerii acestui lung drum.Un vanticel domol imi alina bataturile .Tot el invita  frunzele sa danseze un vals lung ce tine pana seara tarziu,ivindu-se din cand in cand cate un strop de lumina  rasarit parca cu o putere dumnezeiasca ce vegheaza aasupra mea.

Drumul acesta lung,nu a fost parcurs de nimeni.De aceea el e drumul meu.Nimeni nu stie unde se termina.Personal cred ca nu se termina niciodata.Nu e batatorit,si cateodata,pietricelele atat de frumos colorate de lumina soarelui,imi ranesc talpile grav.Imi trebuie uneori luni intregi sa-mi revin,si uneori alte rani apar in aceleasi locuri sensibile.Cateodata, drumul meu  se intersecteaza cu al vostru.Dar,de cele mai  multe ori plecati. Unii ma raniti,unii ma faceti sa ma abat de la calea aleasa,unii imi intoarceti spatele atunci cand am mai multa nevoie de voi,unii ma faceti mai rea si mai batrana,altii….altii nici macar nu au aparut.Vor aparea la momentul potrivit,probabil.

Aici nu exista anotimpuri….tot timpul e toamna.Adesea se intampla sa ploua.Atunci ploua cu stropi marunti si reci.M-ascund  sub aripa protectoare a unui copac .Ploaia se lupta din greu,si uneori doboara copacul ce s-a chinuit sa ma protejeze pe mine.Si cu toate astea,eu …eu plec si las.Eu merg mai departe pe drumul meu si nu ma uit in urma… Dar probabil la un moment dat asta facem cu totii…voluntar sau nu.

Intotdeauna imi e dor de ceva.Niciodata nu am stiut de ce imi e defapt dor.Probabil ca imi e dor de viitor.Mai probabil mi-e dor de trecut.Cel mai probabil mi-e dor de copacii ce s-au sacrificat pentru mine.

Si cu toate astea eu rezist.Cred ca floricelele frumoase si mireasma ce apare dupa fiecare ploaie,imi reaminteste ca detin tot ce e necesar sa fiu fericita.Si voi fi!Sper doar ca timpul sa nu-mi rapeasca ingredientele necesare.

Anunțuri

Zilele astea am avut o depresie post 14 ani.Si nici acum nu am terminat cu ea.Ma tot gandeam ce realizari am avut eu la varsta de 13 ani.Pai ce realizari am avut?Imi pare atat de rau ca nu am avut inzecit,pentru ca stiu ca puteam…dar,intotdeauna a avut grija cineva sa ma faca sa ma axez pe alte probleme.

Cum o lista cu realizari nu ar fi prea lunga si cum nu am mai scris de o saptamana pe blog,m-am gandit sa ….ghiciti?Sa fac o lista cu realizari publicata pe blog.

Asadar,ce as numi eu realizare?Pai sa o luam asa:

Cariera:*Mi-a placut foarte mult ca am avut ocazia sa cant de 2 ori la teatru la pian anul acesta

*Sunt bucuroasa ca am reusit intr-un final dupa 234556 de sentimente acumulate in 2 ore pentru o profesoara,sa termin cu 10 anul acesta scolar.

*Ma bucur ca in vacanta aceasta am citit mai mult decat de obicei,si ca nu au existat clipe din alea in care muream de cald si plictiseala.

*Ma bucur ca am reusit sa prind din zbor si niste lectii de viata.

Social:Ei bine,pe plan social cred ca anul acesta am stat cel mai bine.Am intalnit oameni noi,atat cu proiectele scolare,cat si cu tupeul,cat si cu Blogmeet-ul.

Fara categorie:Ma bucur ca vacanta asta m-am simtit utila si le multumesc muuult alor mei pentru acest lucru.Am facut o ciorba delicioasa,retete noi la microunde in fiecare zi,platit facturi si internet.Imi place sa ma simt independenta.Imi creste parca si nivellul de siguranta.

Dar …ma simt cu toate acestea ma simt  foarte  singura si mi-e teama ca eu chiar nu stiu sa-mi aleg prietenii.Nu vreau sa vorbesc tot timpul despre mine,aproape niciodata,pentru ca nu am nevoie sa stie toata lumea problemele mele,chiar nu vreau,pentru ca proabil nu m-ar intelege si m-ar considera doar  o alta nebuna.Dar atunci cand vreau sa vorbesc,cand sunt foarte fericita,entuziasmata  si dornica sa-mi arat starea de spirit, sau atat de trista incat imi vine sa plang,chiar vreau sa ma asculte si altcineva inafara de mama:|.Well,asta e.Asa sunt oamenii…mereu vor fi la fel de egoisti.M-ai dezamagit… .